Wild-wonders.com  |  Contact  |  Links

RSS feed icon atom feed icon    Join Wild Wonders on YoutubeView Wild Wonders on FlickrJoin Wild Wonders on TwitterJoin Wild Wonders on FacebookJoin Wild Wonders on LinkedInView Wild Wonders on Slideshare  

Shop Cart  |  Tell a Friend!

Wild Wonders of Europe - the blog Wild Wonders of Europe Wild Wonders of Europe - the Blog

Manuel Presti – Delta Dunării, România

July 18th, 2009 Posted in Eastern Europe, Uncategorized

Other Languages:

Un zâmbet prietenos mă întâmpină la Aeroportul Bucureşti după ce aterizez în România, pentru cea de-a doua mea misiune.
Este vorba de Helmut Ignat, un fotograf român pasionat de natură, cu o dragoste sinceră pentru Delta Dunării: el mă va însoţi pentru câteva zile pe parcursul muncii mele de aici.
Pe durata celor 5 ore de drum, dinspre aglomerata capitală spre tărâmurile umede şi sălbatice ale Deltei, cerul devine din ce în ce mai întunecat, iar norii cumulonimbus uriaşi şi ameninţători ne transmit un mesaj clar: zilele următoare vor fi foarte, foarte umede!
Cu o oarecare îngrijorare, mă uit la bagajele mele, pe care le-am făcut cât mai mici pentru această călătorie de primăvară: mă aşteptam la o climă mai degrabă blândă şi nu la una rece de noiembrie, cu furtuni! Realizez că strategia mea vestimentară este într-adevăr greşită când observ bagajele lui Helmut: chiar dacă va petrece numai câteva zile aici, bagajul lui este mai mult decât dublu faţă de al meu! (O să vă spun mai multe despre bagajele sale “magice” în posturile următoare…).
După un drum lung, ajungem într-un sat mic, Murghiol. O călătorie scurtă pe unul dintre multele braţe ale Dunării ne aduce la hotelul plutitor. Aceasta va fi casa mea pentru următoarele 2 săptămâni.

În ziua următoare, primul nostru tur de cercetare în lacurile şi canalele Deltei mă face să înţeleg imediat un lucru: acesta este un labirint uriaş, unde este foarte dificil să te orientezi. Totuşi, nu aceasta este adevărata provocare, pentru că ghidul meu, Iliuţă Goean, nu este numai un pilot de barcă perfect şi un bun cunoscător al păsărilor: el cunoaşte mai mult sau mai puţin fiecare lac, iaz, râu, canal, fiecare porţiune de stufăriş, insulă plutitoare, pădure inundată şi fiecare copac de aici din Deltă.

Marea provocare este alta: eu sunt aici ca să fotografiez Pelicanii albi şi chiar dacă sunt foarte mulţi în regiune, o să aflu curând că nu este uşor deloc să îi găseşti la o distanţă potrivită pentru fotografiere.
Nori negri de furtună acoperă încă cerul oferind o atmosferă dramatică şi un front de aer rece a venit dinspre nord câteva zile înainte de sosirea mea, făcând ca vremea să fie mai curând de noiembrie. Port două perechi de pantaloni, 3 tricouri, 2 hanorace, geaca mea gore-tex şi două căciuli de lână. Şi, la naiba! Îngheţ! Singurul semn care indică faptul că sunt fotograf de natură este obiectivul de 500 mm….
Dintr-o dată, un strigăt puternic “Uitee, peeelicaaniii!” ma aduce înapoi la realitate. E Iliuţă, tocmai a zărit primul grup al acestor păsări minunate care planează conduse de curenţii de aer cald.
Sunt la o depărtare nu mai mare de 400-500 metri de noi, totuşi vocea lui Humphrey Bogart din Casablanca îmi vine imediat în minte “… acesta este începutul unei foarte lungi prietenii!”
Rămâneţi pe frecvenţă, va urma.

A se nota că blogurile reflectă opiniile fotografilor noştri şi nu neapărat acelea ale directorilor Wild Wonders of Europe.


Please note that blogs reflect our photographers' opinions and not necessarily those of the directors of Wild Wonders of Europe.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Post a Comment